Eminescu ar fi avut neamuri în Fața Luncii”: titlul original al poeziei ”Luceafărul” a fost, de fapt, ”Lucea ferul”
Detalii suprinzătoare continuă să iasă la iveală din viața poetului Mihai Eminescu, la 170 de ani de la nașterea lui. Se pare că acesta ar fi avut un verișor în cartierul craiovean „Fața Luncii”, loc care l-ar fi inspirat în scrierea celebrei sale creații, cunoscută acum ca „Luceafărul”.
Potrivit unor scrieri ținute în secret la Arhivele Statului Dolj, poezia s-a numit, inițial, „Lucea ferul” și a fost inspirată de povestea tragică de dragoste dintre o tânără craioveancă și vărul lui Mihai Eminescu, Lorenzo. Acesta din urmă, se arată în hârtie, era cel mai iscusit „ferar” din regiune, iar pasiunea sa pentru ce făcea era atât de mare, încât îl orbise. Nu mai vedea nimic în jurul său, nici măcar pe tânăra Clementina, care îl urmărea, seară de seară, pe vărul lui Mihai Eminescu cum lucra. Ceea ce o atrăgea pe aceasta nu era neapărat pasiunea lui Lorenzo pentru meseria sa, ci mai mult faptul că „ferul” care ieșea din forja sa, avea un luciu rar întâlnit, motiv pentru care Eminescu a decis să-și numească creația „Lucea ferul”.
Nu se știe însă de ce poezia nu și-a păstrat titlul original, dar în document se mai menționează faptul că Clementina, îi mai zicea, uneori, lui Lorenzo să-ș lase deoparte ustensilele și s-o mai bage și pe ea în seamă, moment foarte bine suprins de Eminescu în următoarea strofă: „Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând, Și viața-mi luminează!”
Autor
